Pancreatita la pisică reprezintă o boală inflamatorie a pancreasului.
Pancreasul este un organ situat între stomac și duoden (prima porțiune a intestinului subțire).
El are 2 funcții: endocrină și exocrină.
Prin funcția endocrină produce hormonii insulină și glucagon, care reglează glucoza din sânge.
Prin enzimele pe care le produce (funcția exocrină), pancreasul este important în digestia grăsimilor, proteinelor și carbohidraților. Datorită acestor funcții extinse, simptomele unei pancreatite pot semăna frecvent cu simtpomele altor afecțiuni.
Aceste simptome (semne de boală) sunt:
- letargie
- inapetență
- pierdere în greutate
- sete crescută și urinare frecventă
- durere abdominală
- vomă
Cauza exactă a pancreatitei la pisici nu este pe deplin cunoscută.
Poate apărea la pisicile otrăvite sau care au suferit o traumă (de exemplu, în urma unui accident).
Uneori, mai poate apărea ca o complicație a sindromului inflamator intestinal sau colangiohepatitei.
Pancreatita la pisică poate fi: acută sau cronică și ușoară sau severă.
Cum se stabilește diagnosticul?
Pancreatita se diagnostichează cu ajutorul testului de lipază pancreatică specific pisicii, un test rapid ce se face din sânge, coroborat cu semnele clinicee.
Tratamentul, în cazurile severe, constă în administrarea de perfuzii pentru rehidratare și antiemetice.
De asemenea, se mai utilizează antibiotice, pentru a preveni o posibilă infecție și analgezice, pentru combaterea durerii.
Daca pisica nu vomita și are apetit, se recomandă ca hrana să fie administrată cât mai curând posibil.
Cu toate că unele animale cu pancreatită pot dezvolta și alte probleme ce afecteaza pancreasul, majoritatea pot duce o viață lungă și confortabilă, cu îngrijirile potrivite.
