Căpușele sunt acarieni ectoparaziți ai reptilelor, păsărilor și mamiferelor care se hrănesc hematofag (cu sânge) și au o importanță majoră în ceea ce privește afecțiunile medicale ce pot apărea după contactul cu ele, atât pentru medicina veterinară cât și pentru medicina umană.
Pot produce leziuni grave la nivelul tegumentelor pe care le înțeapă, pot produce paralizii, pot transmite diverși agenți patogeni pentru boli precum babesioza, boala Lyme sau borelioza, encefalita de căpușă, febra hemoragică de Crimeea-Congo, tularemia, febra butunoasă, Febra Q.
Căpușele pot avea dimensiuni între 2 mm și 30 mm în funcție de specie și stadiul de viață. Femelele au dimensiuni mai mari față de masculi.
În România există 27 specii de căpușe, dintre care Ixodes ricinus (căpușa comună) fiind cea mai frecventă.
Ciclul de viață al căpușei se întinde de regulă pe durata a 3 ani , fiecare an fiind un stadiu de viață: larvă, nimfă, adult. În toate aceste stadii se hrănește cu sânge la intervale diferite. Uneori ciclul de viață poate fi scurtat la 2 ani datorită temperaturii, căpușele fiind afectate de temperaturile sub -20 de grade Celsius. Rezistă foarte mult la inaniție (lipsa hranei), căpușa adultă supraviețuind aproximativ 1 an.
Pentru depunerea ouălor în condiții optime, căpușele au nevoie de temperaturi ridicate și umiditate foarte mare. În natură preferă să le depună pe iarbă sau pe frunze uscate.
Când se hrănesc, căpușele stau atașate de gazdă mai multe zile. Masculul rareori se hrănește cu sânge, de regulă umblă pe corpul gazdelor în căutarea căpușei femelă care se hrănește mai intens în perioada de reproducție. Deși căpușele pot parazita în orice perioadă a anului dacă sunt condiții propice, aceste „atacuri” sunt mai intense de două ori pe an, datorită perioadelor de reproducție. Primăvara începând din martie până pe la mijlocul lunii mai și spre toamnă, cam pe la finalul lui august până spre început de octombrie.
Este de importanță majoră deparazitarea animalelor și protejarea lor de acești paraziți. Recomadarile nu se rezumă doar la animalele de rentă ci și la cele de companie, mai ales că acestea împart de multe ori același mediu de viață cu stăpânii lor.
Deparazitările și prevenția infestațiilor animalelor sunt posibile la orice cabinet veterinar.
Căpușele de pe corpul câinelui sau pisicii pot fi adesea confundate cu o aluniță sau altă formațiune de la nivelul pielii. Acestea se atașează foarte bine de pielea câinelui cu ajutorul unei formațiuni numită rostrum, lucru ce face dificilă îndepărtarea căpușei fără ca acest rostrum să se rupă și să rămână înfipt în pielea gazdei și să producă inflamații și infecții la acest nivel. Dacă nu reușiți să extrageți complet căpușa sau nu vă simțiți confortabil să faceți asta, este necesar să mergeți la un cabinet veterinar sau la o clinică veterinară pentru a o îndepărta și pentru a administra un produs antiparazitar care va proteja pacientul de reinfestări. Nu este bine să ignorați căpușa, cu cât va sta mai mult atașată de gazdă, riscul de a transmite diverse boli crește progresiv. De asemenea e posibil să se desprindă și să se ascundă prin casa dumneavoastră și pe viitor să deveniți următoarea gazdă.
Prevenirea se poate face prin administarea topică (pe piele) a produsului antiparazitar sau pe cale orală. Aceste substanțe pot fi tolerate în mod diferit de către pacienți și este bine să urmați sfatul unui medic veterinar. Dacă apar reacții după administrarea produsului antiparazitar trebuie să mergeți cu pacientul imediat la un cabinet veterinar sau la o clinică veterinară. Una dintre cele mai periculoase reacții este șocul anafilactic care duce la decesul pacientului.
Cabinetul veterinar din sectorul 3, Homevet dispune de medicatie pentru prevenirea infestarii cu acesti paraziti, metode de diagnostic si elaboareaza tratamente specifice pentru bolile pe care capusele le transmit.
